joi, 10 iunie 2010
marți, 23 martie 2010
sâmbătă, 20 martie 2010
veta
din anu de gratzie in care mancai teatru pa paine imi ramase printre (putzine) altele o replica de-a Vetei lu' Caragiale:
"De ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca ie sa i-o ia 'napoi!? De ce nu moare omu' cand ie fericit!?"
tristetzea si scufitza de o purta Veta mereu m-au facut s-o iubesc, asa mahalagioaica si simpla si stupida.
"De ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca ie sa i-o ia 'napoi!? De ce nu moare omu' cand ie fericit!?"
tristetzea si scufitza de o purta Veta mereu m-au facut s-o iubesc, asa mahalagioaica si simpla si stupida.
asa ca zilnic imi repet ca sa-mi intre-n cap odata ca gresim cand alergam disperatzi sa fim fericiti si ca de fapt starea ideala ie una lineara, cea de a fi egal cu tine insutzi.
ie drept, pentru ceilalti e boring si egoist.
ie drept, pentru ceilalti e boring si egoist.
Ce nu te ucide.. nu te face mai puternic.. te consuma.. asa.. ca in jocurile pe calculator.. cind trage unul in tine.. dar nu mori.. dar se vede cum scade dunga verde din stinga ecranului.. si ce e minunat de crud .. e ca apoi .. in urmatoarele minute.. dupa ce ai scapt sa fii omorit de tot.. poti sa calci intr-un spin veninos.. puctat de obicei cu minus 5 puncte… adica o nimica toata.. si sa mori asa.. fara pic de glorie...
Asta e .. ce nu te ucide .. creeaza oportunitatea unei morti fara glorie.. atit.. !
Asta e .. ce nu te ucide .. creeaza oportunitatea unei morti fara glorie.. atit.. !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)







