veta

din anu de gratzie in care mancai teatru pa paine imi ramase printre (putzine) altele o replica de-a Vetei lu' Caragiale:
"De ce mai da Dumnezeu omului fericire, daca ie sa i-o ia 'napoi!? De ce nu moare omu' cand ie fericit!?"
tristetzea si scufitza de o purta Veta mereu m-au facut s-o iubesc, asa mahalagioaica si simpla si stupida.

asa ca zilnic imi repet ca sa-mi intre-n cap odata ca gresim cand alergam disperatzi sa fim fericiti si ca de fapt starea ideala ie una lineara, cea de a fi egal cu tine insutzi.

ie drept, pentru ceilalti e boring si egoist.